„Lupte și metamorfoze” este un spectacol profund despre relația dintre copil și părinte, despre moștenirile afective și valorile pe care le transmitem mai departe. Pornind de la cele două romane ale lui Édouard Louis, „Cine l-a ucis pe tata?” și „Luptele și metamorfozele unei femei”, spectacolul explorează legătura cu trecutul și cu familia, dar și sentimentul de apartenență. Temele abordate sunt relevante pentru generația tânără de azi: construirea identității în contextul societății contemporane, diferențele de clasă socială și impactul lor asupra vieții intime, descoperirea și asumarea homosexualității, precum și influența politicului asupra destinului oamenilor. Un mix de reflecție asupra înfrângerilor și speranței într-o posibilă revoluție populară.
„Când am citit prima dată cărțile lui Édouard Louis am fost imediat impactat de tonul franc și fără pudoare pe care autorul îl avea. Faptul că se spun lucrurilor pe nume, fără autocenzură, mi-a trezit interesul pentru a pune în scenă această scriitură crudă și necesară. Intersecția dintre problemele generației lui Édouard Louis (care e și a mea) cauzate de confruntările cu propriile rădăcini din mediul familial rural francez și frământările noii generații din România cu visele și deziluziile sale, cu luptele sale în combaterea arhaismului și a patriarhatului dar și ieșirea din invizibilitate cu privire la abuzurile din campul muncii și protestele sale împotriva corupției și sistemului de sănătate contaminant de supremația banului, e cheia conceptului regizoral.
Lupte și metamorfoze este, nu în ultimul rând, un gest onest despre condiția umană, o mărturie despre feminism, diversitate, victime și călăi. Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? În contextul unui viitor incert, în care războaiele vor fi lăsat consecințe devastatoare, în care frontierele par tot mai prezente, ce putem clădi pentru o artă a reconcilierii care să permită să trăim experiențe colective salvatoare?” – Eugen Jebeleanu
„Pentru mine a fost de-a dreptul eliberator să înțeleg că prin tot ceea am trecut și experimentat, modul în care oamenii se comportau, nu a fost un caz personal, ci a fost o poveste sociologică a unei lumi, a unei clase sociale, a unei anumite valorizări a masculinității într-o lume homofobă.[…] Așa cum am zis când am publicat și prima mea carte, pentru mine sociologia a fost momentul în care am înțeles că până și lacrimile mele de copil gay când oamenii mă băteau erau politice. Lacrimile mele nu erau personale, ele existau din cauza unei lumi cu valori false despre masculinitate, o lume homofobă.[…]
Este o problemă capitalistă să vedem poveștile noastre ca pe proprietățile noastre – ca atunci când spui „mașina mea”, „cartea mea”, „geanta mea”. Ei bine, eu nu sunt de acord cu acest lucru. Eu nu văd lucrurile așa, deoarece chiar dacă scriu despre povestea mea, poate să fie și povestea altcuiva și nu vreau să-mi aparțină doar mie. – Édouard Louis
O producție creart / TEATRELLI din seria spectacolelor / performance-urilor work in progress.
Proiect realizat în parteneriat cu Institutul Francez din România.
Mulțumiri: Teatrul de Animație Țăndărică, Muzeul Istoriei și Culturii Queer din România
Foto credits: Mihaela Tulea, FOTOPUNCT.
