Producția creart/Teatrelli aduce pe scena din București un concept inovator, combinând teatrul cu elemente de comic în mișcare, abordând o realitate cu care ne confruntăm constant: lipsa unei comunicări autentice și distanțele între oameni. „Să vorbesc cu tine” este o alegorie a relațiilor de dragoste moderne, pline de absurd, dar prezentată într-o notă ludică și comică.
Piesa Anei Maria Bamberger, cu premiera mondială la Paris în 2018, a avut prima montare în România prin creart/Teatrelli.„Să vorbesc cu tine” a fost prezentat într-o primă etapă de lucru ca lectură performativă online, în iunie 2020, la scurt timp după ieșirea din izolare. Spectacolul a evoluat împreună cu vremurile și contextele pe care le trăim, încercând să integreze schimbările de gesturi și comportamente, impuse de noua normalitate.
Trailer „Să vorbesc cu tine”
Mi-am dorit, împreună cu Daniel Pascariu și Vladimir Turturică, să construim o poveste despre oamenii contemporani, despre barierele pe care le punem în comunicarea cu celălalt, despre neîncredere, despre distanțare, despre timpul și spațiul de care avem nevoie ca să ne împăcăm cu noi înșine și să primim alt om în viața noastră. Sper ca noi să reușim să vorbim cu umor despre o poveste romantică, cu multiple semnificații actuale. Am căutat să inventăm o cheie comună de joc, comică și ironică totodată, care să sublinieze absurdul pe care îl generează frica. Uneori vorbim atât de mult și nu ne spunem nimic de fapt. Uneori avem atâta nevoie să vorbim și, când ajungem față în față, nu avem curaj să zicem mare lucru. Învățăm să ne închidem neîncetat, în mii de feluri, și ne deschidem foarte rar. Și timpul trece, sau îl lăsăm să treacă. – Antoaneta Cojocaru.
E un spectacol luminos, organic, expresiv, sensibil, melodios, plin de fantezie, ritmat, cu o chimie minunată. Antoaneta și Daniel se mișcă, dansează, și cu fiecare dans, pe melodiile foarte bine alese, într-o coregrafie inspirată, personajele se conturează și relația lor se adâncește. Se sărută, se încurcă în firele telefoanelor, se caută și se găsesc, se pierd, se regăsesc, își vorbesc și sunt, pur si simplu… Nina și Patrick, și povestea aceasta e, cu adevărat, povestea lor. Vorbind cu Antoaneta, mi-a spus cât de mult le-a plăcut să lucreze la acest spectacol și cât de bine s-au simțit făcând-o – și asta este ceea ce se vede și se simte în fiecare clipă. Bucurie, umor, sensibilitate, imaginație, talent, sinceritate. Ce poți să-ți dorești mai mult? – Ana-Maria Bamberger
